Eram tineri, eram copii chiar si ne cautam drumul prin viata. Totusi, din duelul imaginar mare-munte (spun imaginar pentru ca nu a existat niciodata un asemenea duel) a castigat muntele fara drept de apel. Marea ne cheama cel mult o data pe an, uneori chiar mai rar, iar statiunile de pe malul marii au ramas doar in amintirea mea de copil ce isi petrecea 7 zile din vacanta de vara la mare. Zile plictisitoare, cu program de facut plaja si de intors pe toate partile, cu sesiuni de dat cu namol si negocieri privind timpul de stat in apa. Si as vrea sa pastrez toate asta asa, cu zgomotele, mirosurile, hotelurile si oamenii de atunci. Litoralul romanesc s-a "degradat" parca de la an la an. A devenit mai plin, mai murdar si mai necivilizat. Nici marea nu mai miroase a mare, nici zgomotul valurilor nu il mai poti auzi din cauza muzicii de pe plaja, nici curatenie nu mai gasesti. De cand l-am cunoscut pe Radu am ales locatii mai linistite (Corbu, Navodari, 2 Mai cu prietenii), apoi am migrat spre malul bulgaresc unde gasisem cateva plaje faine, insa marea ce frumoasa, marea salbatica am descoperit-o in....Germania. Tranzitand doar statiunile construite cu infinit mai mult gust, ne oprim indelung in colturi pustii de plaje, pe plaje pietroase, la ore atipice, dormim pe plaja si castigam o bucatica de mare doar pentru noi. Trebuie doar sa stii cand sa te duci, sa stii cand sa o intalnesti, ca sa o poti aprecia. Daca ar trebui sa parafrazez o vorba ce caracterizeaza stilul de viata si modul de a gandi al nemtilor, as putea afirma ca: "Perfect planning prevents a dissapointment". Tura noastra nu a fost planficata chiar in detaliu dar ne-a dat posibilitatea sa ne bucuram de o impletire de mare, natura, salbaticie, libertate, miscare. Ca si anul trecut am revenit la Marea Baltica pe bicicleta, alegand doar o alta destinatie: Insula Ruegen, cea mai mare insula a Germaniei. Dupa ce am citit sumar pe internet ce ar fi de vazut pe insula, am marcat pe harta locurile respective si am incropit o idee de ruta care sa le atinga pe toate si sa fie sub 200 km. Si cam asta a fost pregatirea. Restul e aventura, caci doar nu o sa stric toata placerea descoperirii citind rand cu rand descrierile, urcate insa ca backup pe kindle.
Thursday, August 29, 2013
Subscribe to:
Post Comments (Atom)



f fain jurnalul
ReplyDelete